Odin
Moderator
 Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 845
|
|
ALCHIMIE-arta (stiinta) de a transforma metalele Œn argint sau aur
- este definitia ce sa da Œn mod obisnuit alchimiei, dar vom vedea
ca alchimia este mai mult decƒt atƒt.
Textele vechilor alchimisti arata ca " acesti oameni nu erau interesati
sa faca aur si nu vorbeau Œn realitate de metalul pretios de culoare
galben stralucitoare pe care noi Œl numim aur. Chimistul care examineaza
aceste tratate Œncearca aceiasi impresie ca si zidarul care ar vrea
sa gaseasca informatii practice despre zidarie Œntr-o lucrare francmasonica"
Istoricii stiintelor deosebesc trei epoci Œn formarea alchimiei greco
egiptene:
1. epoca retetelor tehnice, referindu-se la operatile de combinare,
de colorare si de imitare a aurului ( de exemplu Papirusurile din Leyden
si Stockholm, care dateaza din sec. III Œ.e.n.);
2. epoca filosofica, inaugurata, foarte probabil, de Bolos din Mendes
( sec. II Œ.e.n.);
3. epoca literaturii alchimice propriu-zise, aceea a lui Zosima (sec.
III-IV).
Incepƒnd cu secolul al III-lea e.n., gnosticul Zosima Panopolitanul
a dezvoltat chrysopea, "arta sacra de a face aur". Spre deosebire de
predecesorii lor, el si contemporanii lui au urmarit Œn egala masura
un scop mistic cƒt si material, legƒnd aceasta arta de misterele templelor
egiptene.
Alchimia a fost practicata si Œn China antica, prima carte a unui
autor alchimic chinez, care a aparut Œn secolul al VI-lea e.n., putƒnd
fi considerata mai degraba un comentariu simbolic pentru I-King, ceea
ce este relevant pentru faptul ca, Œn China, specialistii alchimiei,
reprezentati de taoisti, au evoluat spre "alchimia interioara" care
avea mai multe exercitii spirituale decƒt exercitii chimice.
Primele traduceri Œn latineste ale operelor alchimice pastrate sau
redactate din araba, dateaza din secolul al XII-lea. Intre cele mai
celebre, Tabula Smaragdina, atribuita lui Hermes, se bucura de o celebritate
considerabila. In aceasta carte se afla celebra formula care ilustreaza
solidaritatea dintre hermetism si alchimie: "Toate cele din Inalt sunt
asemeni cu toate cele de jos , toate cele de jos sunt asemeni cu toate
cele de sus, pentru ca sa savƒrseasca miracolul Unitatii".
Grecii, arabii si occidentalii din Evul Mediu ramƒn creatorii alchimiei
traditionale, un ansamblu complex de notiuni metafizice si de procedee
de lucru prin care se urmarea transmutarea metalelor (trecerea unui
metal imperfect la starea perfecta).
Alchimistii au fost urmariti si persecutati de Inchizitie la fel
cu vrajitorii si ereticii ceea este surprinzator deoarece, Œn laboratoarele
lor, Œncepeau Œntotdeauna prin a se ruga si a-si purifica sufletul
Œnainte de lucru. Ca nu este vorba doar de operatii de laborator este
un lucru dovedit prin accentul care se pune pe virtutiile si calitatiile
alchimistului: acesta trebuie sa fie sanatos, modest, rabdator, pur;
el trebuie sa aiba mintea libera si Œn consonanta cu opera; trebuie,
deopotriva, sa opereze si sa mediteze, sa-si purifice fiinta.
In secolul XVI la Venetia a aparut o carte care pune bazele unei
ramuri a alchimiei numita voarhadumia, care avea Œn vedere atƒt transmutarea
metalelor cƒt si alchimia din punct de vedere metafizic, cautƒnd
Œn operatiile care ridicau un metal oarecare la demnitatea de aur ratiunea
de a fi a lucrurilor create, legile secrete ale materiei si posibilitatea
de transcendere a sufletului si a trupului.
In 1645, William Salmon defineste, Œn Dictionnaire hermetique, cuvƒntul
filozofie Œn acest fel: "Nume care se da stiintei sau artei care ne
Œnvata sa facem piatra filozofala." Alchimistii se considerau filosofi,
adevarata filosofie avƒnd ca scop Marea Opera, adica pregatirea pietrei
filozofale care va transforma metalele imperfecte Œn aur. Aceasta piatra
este un medicament absolut care-ti asigura sanatate si viata lunga
daca Œnghiti cƒte putin, de doua ori pe an, Œntr-un amestec cu o pasta
speciala.
Eforturile depuse de alchimisti de-a lungul secolelor nu par a fi
fost Œncununate de succes, toate demonstratiile practice realizate
de acestia dovedindu-se Œn final a nu fi fost decƒt niste scamatorii.
Si totusi, Œn ciuda impostorilor, independent de reusita sau de esec,
alchimistii au facut numeroase descoperiri stiintifice de care beneficiem
si astazi.
Dintre clasicii literaturii alchimice este de mentionat Valentin
Andreae (1586-1654). Cea mai buna opera a sa este un roman alegoric,
aparut Œn 1616, Chymische Hochzeit: Christiani Rozenkreutz anno 1459
(Nunta chimica a lui Cristian Rozenkreutz) Œn care povesteste cum Œntemeietorul
legendar al Rozei-Crucis a gasit piatra filozofala; sub fiecare episod
sunt ascunse indicatii tehnice. Povestitorul, Rosenckeutz, invitat
la nunta lui Sponsus cu Sponsa, trece printr-o padure unde trebuie
sa aleaga Œntre patru drumuri, dintre care unul duce la moarte iar
celelalte trei sunt pline de pericole; nici unul nu putea fi refacut
Œn sens invers. Incercƒnd sa elibereze un porumbel atacat de un corb,
urmeaza un drum , fara a-l fi ales Œn mod special, ajunge cu greutate
la castelul regal. Acolo, mesenii, nobilii si oamenii de rƒnd trebuie
sa fie cƒntariti Œn Balanta Artistilor pentru a se sti daca sunt demni
de a fi prezentati regelui. Rozenkreutz, trecƒnd cu bine proba, asista
la o ceremonie Œn timpul careia au loc funerariile a sase persoane
regale, se decapiteaza un urias negru, capul sau fiind folosit la Œncalzirea
unui cuptor Œn care se cloceste un ou. Din acest ou iese o pasare neagra
care este asezata Œntr-o baie alba ca laptele; ea Œsi pierde acolo
toate penele iar lichidul devine albastru. Toate numele din aceasta
povestire recomanda dozajele necesare pentru Marea Opera; initialele
de pe medalii, inscriptiile de pe ziduri, ghicitorile care sunt spuse
asistentei sunt alte moduri voalate de a arata ordinea si rezultatul
operatiilor. In cea de-a saptea zi, Rozenkreutz, numit de rege Cavaler
al Pietrei de aur, depune juramƒnt ca va respecta cele cinci porunci
ale acestei demnitati si scrie Œntr-un registru: SUMMA SCIENTIA NIHIL
SCIRE (Stiinta suprema este de a nu sti nimic), ceea ce nu vrea sa
spuna ca stiinta este zadarnica, ci ca adevaratul savant trebuie sa
actioneze ca si cƒnd n-ar sti nimic si sa caute mereu.
Un rol important Œn dezvoltarea alchimiei experimentale a
avut si cunoscutul fizician Isaac Newton. El a experimentat Œn laboratorul
lui operatiile descrise Œn vasta literatura alchimica, Œntr-o masura
neatinsa vreodata nici Œnainte , nici dupa el. Newton spera sa descopere
cu ajutorul alchimiei structura microuniversului ca sa-si poata omologa
sistemul cosmologic. Predecesorul lui, Robert Fludd a sustinut aceiasi
idee fiind convins ca cunoasterea microcosmosului - adica a trupului
omenesc - ne releva structura Universului si ne calauzeste Œn cele
din urma la Creator. In plus cu cƒt cunosti mai bine Universul cu atƒt
Œnaintezi mai departe pe drumul cunoasterii de Sine.
Revenirea cea mai spectaculoasa a alchimiei Œn secolul XX se datoreaza
lui C.C.Jung care, Œn 1928, la cincisprezece ani dupa despartirea sa
de Freud, a Œnceput sa studieze sistematic vechile texte ermetice,
ceea ce l-a dus, Œn 1944, sa arate Œn lucrarea "Psychologie und Alchemie",
ce resurse oferea simbolica alchimiei unui psihoterapeut, plecƒnd de
la "ipoteza ca Œn psihic exista un scop final si, ca sa zicem asa,
independent de conditiile exterioare". Die Psychologie der Ubertragung
(Psihologia transferului), 1946, este un comentariu alchimic asupra
libidoului, Œncercƒnd sa "aprofundeze sexualitatea dincolo de semnificatia
ei personala si de importanta ei ca functie biologica si sa-i explice
latura ei spirituala"
In aspectele sale cele mai profunde, alchimia traditionala ascunde
secrete care ar trebui Œntelese Œn perspectivele generale ale tantrismului.
Calea Œn cuplu figureaza Œn Œntregime printre itinerariile propuse
de traditia alchimica, Œn anumite cazuri cuplul format de alchimist
si iubita sa Œmprumutƒnd cu adevarat o multitudine de valente din calea
tantrica. Alchimistii au descoperit de-a lungul secolelor, asemeni
adeptilor tantrici sau taoisti, ca energia ce se degaja Œnaintea, Œn
timpul si dupa o fuziune amoroasa poate fi controlata si canalizata
pentru a ne transforma din punct de vedere spiritual. Cƒnd Keneth Grant
a scris ca "metalele alchimistului erau substante vii" el s-a referit
de fapt la secretiile erotice.
Exista Œn aceasta privinta o foarte ciudata lucrare, compusa doar
din planse simbolice si publicata de La Rochelle, Œn 1677: "Mutus liber,
in quo tamen tota Philosophia hermetica, figuris hieroglyphicie depinquitur"
(Cartea Muta, Œn care, totusi, sunt descrise toate operatiile Filosofiei
hermetice). Autorul acestei stranii lucrari, care se ascunde sub pseudonimul
Altus, era alchimistul francez Soulat, domn de Maretz. Mutus Liber
are reputatia de a contine toate secretele practice care permit alchimistilor
realizarea progresiva a Marii Opere Hermetice. Frumoasele imagini din
Mutus Liber Œnfatiseaza pe alchimist si pe iubita sa pe cale de a savƒrsi
operatii bine determinate, ca: pregatirea si amestecarea substantelor
minerale anumite, supravegherea lentei coaceri a materiei prime etc.
Dar acest nivel de "lectura" nu este singurul. Simultan cu operatiile
materiale, Marea Opera alchimica presupune exercitii spirituale speciale,
Œntotdeauna realizate Œn directa corespondenta cu ele. Aceasta asceza
hermetica occidentala este Œntru totul analoga tehnicilor secrete de
vizualizare si de eliberare utilizate Œn tantrismul hindus si buddhist.
De unde necesitatea de a Œnvata sa
se descifreze imaginile de pe doua nivele complementare -material
si spiritual. Femeia care opereaza Œmpreuna cu sotul ei va putea reprezenta
astfel totodata si tovarasa corporala (care ajuta de-a lungul lucrului)
si partea feminina a sufletului, cu care alchimistul va realiza uniunea
mistica. Gravura finala reprezinta suprema eliberare atinsa de catre
adept, cand corpul sau fizic (figurat prin cadavrul de pe pamƒnt) va
fi Œnlocuit de un corp de slava.
In concluzie, Œn afara unei alchimii exoterice (exterioare) ce urmarea
transmutarea unor anumite substante Œn altele - ce de fapt este precursoarea
chimiei de astazi - exista alchimia esoterica ( interioara) ce a avut
ca scop transformarea (transmutarea) constiintei primare ( metalele
impure) Œn constiinta divina (metale pure) cu ajutorul trezirii energiei
infinite din fiinta - kundalini ( piatra filosofala).
|
|
